Copiii, darul lui Dumnezeu

Oare suntem conștienți de acest fapt? De când sunt mamică îmi dau seama că acest copil nu a venit în viața noastră ca să îl învățăm noi, ci e chiar invers, el a venit să ne amintească și să învățăm noi de la el...să învățăm iubirea fără interes, curăția și bucuria din ochii lor nevinovați, să ne învețe să credem, să iubim și să zâmbim.

Poate că cea mai mare provocare, în creșterea unui copil, este să nu îi stricăm frumusețea, să avem grijă de el așa cum ar vrea Dumnezeu să-l îngrijim si să-l pervertim la toată răutatea lumească și să-i tăiem toate rădăcinile cu care a venit în această lume.

În zilele noastre tinerii fug de copii, dar ei nu știu că fug de cea mai mare binecuvântare pe care ne-o poate da Dumnezeu, fug pentru că sunt crescuți cu ideea că e greu să crești copii, că e greu să le oferi cele necesare...știți, de fapt, Dumnezeu se îngrijește mai mult de familiile cu copii. Săracii fug din neștiință,  de teamă, teamă autosugerată sau chiar impusă de părinți, bunici, cunoscuți care uneori nu conștientizează gravitatea situației în care ne aflăm, dezvoltarea și modernizarea societății are iar un cuvânt de spus în acțiunile celor mai tineri.

Avem impresia că conceperea copiilor este floare la ureche, că se pot face când vrem noi, așa că putem aștepta până terminăm studiile, până când ne așezăm la casa noastră, până avem un loc de muncă stabil, și așa pot continua cu "n" motive...dar nu e chiar așa, dacă am ști câte familii își doresc copii și nu reușesc să îi dobândească, dacă am ști că poate voia Lui Dumnezeu este mai de folos pentru noi decât asumarea propriei vieți...


Uneori vin greutăți asupra copiilor din neștiința părinților sau poate chiar din iresponsabilitate, și nu ne dăm seama, nu ne dăm seama că am greșit undeva, am greșit și de aceea copilul meu suferă, am greșit și de aia are greutăți în viață.

Mi-am dat seama că voi răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru fiecare acțiune, vorbă și gănd al fetiței mele, care i-au venit din cauza greșelilor mele...