Faca-Se voi Ta - pilda

IARTĂ-MI DOAMNE NEÎNȚELEPCIUNEA ȘI FACĂ-SE VOIA TA CU MINE (articol preluat de pe http://www.pilde.info)

„Doamne, eu îmi doresc aceasta… dar în nemernicia mea nu cunosc ceea ce este bine pentru mine și cei dragi ai mei. Facă-se Voia Ta Cea Sfântă cu mine și cu toți ai mei și le împlinește după înțelepciunea Ta toate câte ne sunt de folos aici și pentru viața veșnică ! Amin !”

La un călugăr bătrân și mult sporit duhovnicește, a poposit o pereche creștină care de mulți ani se străduia să dobândească prunci și nu reușea cu niciun chip. De ani de zile băteau drumurile mânăstirilor, se rugau, se spovedeau, dădeau pomelnice la toate mânăstirile și la toți duhovnicii renumiți și, totuși, timpul trecea iar rugăciunea nu li se împlinea. Povestind cu lacrimi în ochi bătrânului călugăr povestea vieții lor, acesta cu duhul blândeții le spuse, mișcat fiind de Duhul Sfânt și de darul înainte-vederii:
- Iubiților creștini ! Dumnezeu în marea-I milostivire și blânda-I purtare de grijă, dă bineplăcuților Lui toate cele de folos duhovnicesc spre mântuirea sufletelor lor cât și a celor de lângă ei.
Dacă El întârzie să vă împlinească cererea înseamnă că ceva este la mijloc. Știe Bunul de El când să dea, cât să dea, cui să dea și în ce împrejurări. Noi însă în neștiința noastră căutăm cele plăcute nouă fără să avem habar de viitorul nostru și de cum ni-l rânduie Dumnezeu spre bine.
Eu deslușesc în problema voastră o învârtoșare spre împlinirea unei voințe proprii fără a vă lăsa în Blândele Sale Mâini cu dragoste și încredere desăvârșită !
Mergeți la casa voastră cu inima liniștită și rugați-vă mai departe ca în toate să se facă voia Bunului și Milostivului Dumnezeu, care știe mai bine ce vă trebuie. Nu mergeți potrivnic voii Sale căci până la urmă va plini voia voastră dacă insistați, dar s-ar putea să nu vă fie de folos și mântuire !
Creștinii noștri au plecat în drumul lor, dar fără a pune la inimă îndemnul plin de înțelepciune al părintelui bătrân și plin de Duhul Sfânt.
Iată că la scurtă vreme cei doi au reușit să dobândească un prunc de parte bărbătească și mare le-a fost bucuria pentru aceasta, crezând în inima lor că aceasta era rezultatul rugăciunilor lor.
Copilul a crescut vertiginos, iar când pruncul a împlinit cinci ani soția creștinului muri din cauza unei boli fulgerătoare. Tatăl copilului s-a străduit pe mai departe să poarte grijă de fiul său, dar iată că după zece ani s-a recăsătorit cu o femeie, în speranța unui ajutor în viață. Numai că femeia acesta nu era credincioasă, ci doar foarte frumoasă.
Întâmplare face că la trecerea unui an de la căsătorie, întorcându-se acasă tatăl, dintr-o delegație, mai devreme de cât trebuia și intrând în apartament a surprins pe mama vitregă cu fiul său în pat curvind cu nerușinare.
Șocat de eveniment și cuprins de o mânie nestăvilită, tatăl puse mâna pe un cuțit și îi omorâ pe loc pe amândoi asupra faptului.
Cuprins apoi de spaimă și toropit de eveniment, căzu într-un fotoliu, plin de sânge și de lacrimile disperării. Dar iată că în agonia acestui eveniment i-a apărut un înger care-i spuse :
- Omule ! Ați cerut cu obsesie de la Dumnezeu să aveți un prunc și pentru acesta v-ați rugat, ați mers la duhovnici și toți v-au învățat să cereți cu înțelepciune ceea ce vă este de folos. N-ați ascultat glasul lui Dumnezeu prin gura lor și ați făcut mai departe după mintea voastră. Dumnezeu în preștiința Sa cunoștea ceea ce se va întâmpla cu acest copil, pe care voi îl cereați cu obsesie. În tinerețe ați făcut un avort, măcelărind un prunc în pântece și n-ați făcut pocăința pe măsura păcatului săvârșit. Dacă v-ați fi rugat să se împlinească Voia Domnului în toate ale voastre, acum n-ai fi șezut în fotoliul acesta, iar eu n-aș fi grăit către tine aceste cuvinte înfricoșătoare.
Mergi de te predă autorităților, mărturisește-ți păcatul și pocăiește-te până la sfârșitul vieții tale, în așa fel încât să-ți poți salva sufletul tău și pe al celorlalți ai tăi, care au murit în păcatele lor !
De acum să spui la toată lumea să se roage Bunului Dumnezeu așa: Doamne, eu îmi doresc aceasta… dar în nemernicia mea nu cunosc ceea ce este bine pentru mine și cei dragi ai mei. Facă-se Voia Ta Cea Sfântă cu mine și cu toți ai mei și le împlinește după înțelepciunea Ta toate câte ne sunt de folos aici și pentru viața veșnică ! Amin !

Așa se încheie acestă poveste adevărată (care cu mulți ani în urmă a fost publicată și în presă), care ne învață cum să ne rugăm Bunului Dumnezeu în toate clipele vieții nostre, luând aminte la faptul că El este Atotștiutor și toate ni le dă spre mântuire și spre folos.
Dumnezeu respectându-ne libertatea uneori ne lasă la voia nostră ca să înțelegem că greșim și să fim pildă și pentru cei din jur.
Un bătrân părinte duhovnicesc, spunea că cea mai mare pedeapsă, este să ne lase Dumnezeu la voia noastră, pentru că noi nu vrem să-L ascultăm, cerem rău și greșit iar El pentru insistența noastră se retrage trist și îndurerat de faptul că-I respingem purtarea de grijă. Alteori pentru egoismul, iubirea de sine si multele noastre orgolii nu ne împlinește rugăciunile, mai ales că nici nu încercăm să ne schimbăm și să devenim bineplăcuți Lui.

Copiii, darul lui Dumnezeu

Oare suntem conștienți de acest fapt? De când sunt mamică îmi dau seama că acest copil nu a venit în viața noastră ca să îl învățăm noi, ci e chiar invers, el a venit să ne amintească și să învățăm noi de la el...să învățăm iubirea fără interes, curăția și bucuria din ochii lor nevinovați, să ne învețe să credem, să iubim și să zâmbim.

Poate că cea mai mare provocare, în creșterea unui copil, este să nu îi stricăm frumusețea, să avem grijă de el așa cum ar vrea Dumnezeu să-l îngrijim si să-l pervertim la toată răutatea lumească și să-i tăiem toate rădăcinile cu care a venit în această lume.

În zilele noastre tinerii fug de copii, dar ei nu știu că fug de cea mai mare binecuvântare pe care ne-o poate da Dumnezeu, fug pentru că sunt crescuți cu ideea că e greu să crești copii, că e greu să le oferi cele necesare...știți, de fapt, Dumnezeu se îngrijește mai mult de familiile cu copii. Săracii fug din neștiință,  de teamă, teamă autosugerată sau chiar impusă de părinți, bunici, cunoscuți care uneori nu conștientizează gravitatea situației în care ne aflăm, dezvoltarea și modernizarea societății are iar un cuvânt de spus în acțiunile celor mai tineri.

Avem impresia că conceperea copiilor este floare la ureche, că se pot face când vrem noi, așa că putem aștepta până terminăm studiile, până când ne așezăm la casa noastră, până avem un loc de muncă stabil, și așa pot continua cu "n" motive...dar nu e chiar așa, dacă am ști câte familii își doresc copii și nu reușesc să îi dobândească, dacă am ști că poate voia Lui Dumnezeu este mai de folos pentru noi decât asumarea propriei vieți...


Uneori vin greutăți asupra copiilor din neștiința părinților sau poate chiar din iresponsabilitate, și nu ne dăm seama, nu ne dăm seama că am greșit undeva, am greșit și de aceea copilul meu suferă, am greșit și de aia are greutăți în viață.

Mi-am dat seama că voi răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru fiecare acțiune, vorbă și gănd al fetiței mele, care i-au venit din cauza greșelilor mele...

Cuvânt despre înfrânare

„Dacă pântecele nostru se îngraşă din cauza neînfrânării, devenim foarte cruzi şi sălbatici şi, ca fiarele lipsite de blândeţe, ne mâniem pe oricine şi suntem predispuşi în mod foarte necuviincios la ţipete şi mânie.
Când trupul nostru se înfrânează, atunci toate vor fi la noi în blândeţe şi linişte. La acest lucru nu puţin contribuie şi faptul de a trăi în doi sau în trei, toţi cu acelaşi caracter.” (Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, traducere de  Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 50), sursa: http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/cand-trupul-nostru-se-infraneaza-atunci-toate-vor-fi-la-noi-blandete-liniste

Ruladă de hrișcă cu ciuperci la cuptor

Fiind in cautarea unui echilibru si in alimentatie, in postul Craciunului din 2014 am descoperit o reteta numai buna pentru a ne varia alimentatia. Sursa acesteia a fost matusa sotului meu care mereu vine cu cate o reteta gustoasa si potrivita fiecarui moment.

Reteta am facut-o de 2 ori pana acum, asa ca prima data neavand ciuperci in casa, le-am sarit, dar recomand sa va propuneti din timp reteta si sa va aprovizionati cu ingredientele necesare.

Ingrediente:

• hrisca 250 grame pusa la inmuiat 1-2 ore inainte
• 2 cepe medii
• 200 grame sau 8-10 ciuperci medii
• o legatura patrunjel
• 2-3 catei de usturoi
• un varf de sare
• ulei de floarea soarelui presat la rece
• 7 linguri de faina alba
• 1/2 pliculet praf de copt
• sucul de la o jumatate de lamaie

Mod de preparare:

Se toaca ceapa marunt si se pune la calit in apa si un strop de ulei, dupa ce devine transparenta se adauga hrisca, inmuiata in prealabil, scursa si clatita, si se lasa sa fiarba cam 20-25 minute. Atentie ca se umfla bine, asa ca alegeti un vas incapator, eu pun in tigaie ceramica si acopar mereu cu capac. Adaugati apa treptat cat sa nu fie prea seaca la sfarsit, dar nici sa nu balteasca. Eu folosesc o cana de 200 ml si pun cam 2 cani de apa, insa le adaug treptat. Se lasa sa se raceasca inainte de a adauga restul ingredientelor. Ciupercile si patrunjelul se toaca marunt, iar usturoiul se da pe razatoarea mica. Uleiul de floarea soarelui are un gust aparte, pentru cei care nu sunt obisnuiti pot inlocui cu ulei de masline sau orice ulei presat la rece, sau chiar si cu ulei clasic de floarea soarelui. Asadar, 2-3 linguri de ulei si cele 7 linguri de faina peste care se adauga praful de copt si sucul de lamaie. Se amesteca bine toate ingredietele pana devin ca o pasta. E buna si asa, dar la cuptor se intrepatrund mai bine aromele si se rumeneste frumos. O sa revin cu poza...

Se pune hartie de copt in 2 tavi mici de chec si se coc in cuptorul preincalzit, 40-45 minute la foc mediu. Dupa ce stingeti focul puteti sa le mai lasati 15 minute in cuptor, dar nu e obligatoriu...

Noi am servit cu legume la tigaie si salata de sfecla.

Pofta buna!!!