Anul acesta ni s-a născut al patrulea copilaș. Toată sarcina am avut gânduri și frici specifice oricărei, zic eu, viitoare mămici. Deși nu am fost la prima sarcină, simțeam că nu știu nimic, toate sarcinile, dar mai ales nașterile au decurs diferit. Tocmai din acest motiv am ales să fac o retrospectiva a fiecarei sarcini, respectiv nașteri. Va urma câte un jurnal de sarcină și naștere în care să îmi reamintesc trăirile si să împărtășesc experiența mea la fiecare copilaș.
Aproape toată sarcina am "răsfoit" internetul și am văzut o grămadă de filmulețe legate de travaliu, nașteri, pregătire pentru naștere, ca mai apoi să încerc să îmi reamintesc despre nașterile mele și mai ales despre cum m-am raportat eu la ele. Deși eram informată cu mult mai multe cunoștințe decat la prima sarcina, totuși nu am găsit liniște decât atunci când m-am raportat la prima naștere, la atitudinea pe care am avut-o atunci; când citisem foarte puțin, când mi-am dat seama că e în regulă să ai încredere în medici, moașe și chiar spitalul de stat și atunci când am realizat că, foarte importantă e siguranța copilașului și întâlnirea mea cu el.
De mai mult de un an de zile suntem bulversați de această pandemie, a coronavirusului, prin care suntem asaltați cu păreri pro și contra despre medici, despre sistemul medical, etc. Mi-am dat seama că nu pot schimba eu nimic, poziținându-mă într-una din aceste tabere, așa că am ales să gândesc normal, într-o lume care se crede anormală. Am cunoștințe medici, care lucrează în sistemul medical, care au grijă de oameni și în care am încredere, ceea ce mi-a dat curaj să merg să nasc cu alți oameni, care sunt sora, fratele, mama sau copilul cuiva, care cred că nu ar face rău cu bună știință, care cred că s-au făcut medici pentru a ajuta. Mi-am pus nădejdea în Dumnezeu că îmi va scoate în cale oameni de la care să am ceva de învățat.
Am cochetat multă vreme cu gândul de a naște la un spital privat, Isis Constanța, pe principiul că dai un ban și ai mai multă îndrăzneală să îți ceri drepturile. Însă pe de altă parte, mi-am dat seama că ar putea apărea complicații și tot la spitalul Județean Constanța aș fi ajuns. Plus că de cele mai multe ori spitalul privat vine automat și cu păstrarea unei imagini comerciale și atunci s-ar putea să nu întâlnești oameni mereu sinceri... Eu prefer sinceritatea în detrimentul prefăcătoriei, care aduce un oarecare confort psihic pe termen scurt... Așa că am ales să merg la spitalul de stat și din acest considerent, că medicii își vor face treaba, fără să se concentreze prea mult pe păstrarea imaginii unei instituții, plus că sunt cam aceiași doctori și în privat și la stat. Tipologii de oameni găsim la fel în ambele locuri, depinde cum reușim fiecare din noi să rezonăm și să reacționăm în relațiile cu oameni care au păreri diferite de noi sau privesc lucrurile din altă perspectivă. Depinde de fiecare viitoare mămică ce așteptări are și ce e mai important la momentul respectiv. Nu regret deloc nașterea în sistemul de stat!
